Stimat forumist,
Din start, este necesar să cunoaşteţi că, în conformitate cu jurisprudenţa CEDO, din care arăt, în special, precedentele Papachelas v. Grecia şi Ölmez v. Turcia,
calculul începutului curgerii termenului de 6 luni are în vedere momentul de la care, dând dovadă de diligențe, aplicantul poate lua efectiv cunoștință de conținutul deciziei - de recurs în cazul respectv.
În România, justiţiabilii pot intra în posesia deciziei finale imediat după ce a fost redactată, contactând arhiva instanţei de recurs, în acest sens. Decizia de recurs nu se comunică, dar arhiva va elibera o copie după hotărâre chiar din calculator, fără a fi nevoie a se mai trece prin practica de casare - ajungerea dosarului la instanţa de fond.
Prin urmare, începutul curgerii termenului va fi cel arătat în ultima pagină a hotărârii, ceva de genul: Ex 3-08.08.2013 ... nume jud...
Cele două practici ale Curţii Europene a Drepturilor Omului.
1.
Până nu de mult timp, era recomandabil să se procedeze astfel: se timitea dosarul în starea în care se afla, arătându-se, motivat, că nu se putea depune ultima decizie, deoarece nu era redactată de către completul de judecată. Celelalte acte se ataşau cererii, urmând să se suplimenteze probatoriul cu decizia, de îndată ce se redacta.
Această modalitate acoperea orice fel de problemă legată de interpretarea începutului cugerii termenului de 6 luni. Din corespondenţele cu juriştii de caz ai Curţii Europene, apărea că acest mod era acceptat ca practică, dosarul se constituia şi, în general, exista chiar o adresă din partea Curţii prin care se punea în vedere aplicantului să se depună decizia imediat după realizarea redactării motivării.
2.
Totuşi, în ultimul timp - anul 2012 - se pare că juriştii CEDO nu mai acceptă această modalitate.
În cazul în care se va depune un dosar incomplet - nu neapărat din vina aplicantului - răspunsul Curţii va fi că aplicantul nu a pus la dispoziţia Curţii toate informaţiile, iar sesizarea nu poate fi exminată, nefiind constituit un dosar.
Ce poate face în această situaţie aplicantul ?
S-ar impune două variante: fie să depună dosarul fără ultima decizie, ca să fie absolut sigur de termen, chiar riscând să nu îi fie constituit dosarul, deoarece nu există o autoritate de lucru judecat aici, şi, imediat după obţinerea hotărârii, să îl retrimită, de această dată, absolut complet,
fie să îl trimită după obţinerea redactării hotărârii, cu toate actele necesare. În acest caz, aplicantul este dator să arate Curţii, ca parte a redactării cererii, motivul pentru care termenul se va socoti de la data redactării hotărârii finale, probând şi data la care a fost redactată respectiva hotărâre.
În mod clar CEDO va accepta argumentele aplicantului - evident, dacă sunt reale - şi nu vor apărea probleme nici cu constituirea dosarului.
Ceea ce pot să vă spun, stimat forumist, este că, personal, nu am avut probleme legate de ultima variantă de depunere a aplicaţiei, cu motivări clare în ceea ce priveşte redactarea deciziei finale şi curgerea termenului de la respectiva dată. Pe româneşte, am depus dosare şi după un an, fără neplăceri.
Cu simă.